VITÁL, -Ă adj. 1. Referitor la viață; al vieții, necesar întreținerii vieții. 2. Principal, esențial, fundamental; indispensabil. [Cf. fr. vital, lat. vitalis].. adjectiv vital
VITÁL, -Ă adj. 1. referitor la viață; necesar întreținerii vieții. 2. principal, esențial, fundamental; indispensabil. (< fr. vital, lat. vitalis) adjectiv vital
vitál adj. m., pl. vitáli; f. vitálă, pl. vitále adjectiv vital
*vitál, -ă adj. (lat. vitalis, d. vita, vĭață). De vĭață, al vĭețiĭ, de care atîrnă vĭața: funcțiunĭ vitale. Fig. Important, esențial, absolut necesar acțiuniĭ saŭ conservăriĭ: forțele vitale ale uneĭ țărĭ. adjectiv vital
vital a. 1. ce ține de vieață, ce servă la conservarea vieții: forță vitală; 2. fig. foarte important, care atinge interesele cele mai grave: e o chestiune vitală. adjectiv vital
VITÁL, -Ă, vitali, -e, adj. 1. Care aparține vieții, care este caracteristic sau esențial pentru viață, în care rezidă viața; de viață, al vieții. 2. Foarte important, fundamental, esențial, de bază; indispensabil. – Din fr. vital, lat. vitalis. adjectiv vital
vital adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | vital | vitalul | vitală | vitala |
plural | vitali | vitalii | vitale | vitalele | |
genitiv-dativ | singular | vital | vitalului | vitale | vitalei |
plural | vitali | vitalilor | vitale | vitalelor |