visătoríe (rar) s. f., art. visătoría, g.-d. visătoríi, art. visătoríei substantiv femininvisătorie
VISĂTORÍE s. f. (Rar) Predispoziție către visare; stare de visare, de reverie, de meditație. – Visător + suf. -ie. substantiv femininvisătorie
visătorie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | visătorie | visătoria |
plural | visătorii | visătoriile | |
genitiv-dativ | singular | visătorii | visătoriei |
plural | visătorii | visătoriilor |