Alege sensul dorit: vistier -substantiv masculin vistier -substantiv neutru

vistier definitie

credit rapid online ifn

vistiér (-re), s. n. – Tezaur, vistierie. – Var. vist(i)er(iu). Mr. avisteare. Lat. vestĭārĭum, prin intermediul mgr. βεστιάρις, cf. sl. vistiarija; este cuvînt introdus de administrația bizantină. – Der. vistier (var. vister(nic), vistiernic), s. m. (boier de rangul întîi, tezaurar, administrator general al vistieriei și al finanțelor statului; vistier al doilea, boiernaș de rang inferior; ajutorul marelui vistier; vistier al treilea, boier de rang inferior, inspector de finanțe; în mănăstiri, administrator, econom); vist(i)erie, s. f. (tezaur; finanțe); visternicel, s. m. (funcționar, slujbaș la finanțe); visternicie, s. f. (slujba vistiernicului, trezorerie). substantiv masculinvistier

vistiér (-ti-er) s. m., pl. vistiéri substantiv masculinvistier

credit rapid online ifn

1) vistiár și (apoĭ) -iér și -tér m. (mgr. vestiáris, un fel de boĭer bizantin, probabil, la început, garderobieru împăratuluĭ, d. lat. vestiarius, negustor de haĭne; vsl. vistiĭarĭ. V. vestiar). Vechĭ. Marele tezaurar, ministru de finanțe (de care depindeaŭ ispravniciĭ). Une-orĭ lua parte la sfat, dar numaĭ ca să primească poruncile. – Și visternic, vistiernic (vsl. vistiĭarnikŭ). V. boĭer. substantiv masculinvistiar

VISTIÉR, vistieri, s. m. (În Evul Mediu, în Țările Române) Titlu dat marelui dregător care avea în grijă tezaurul țării, repartizarea și încasarea dărilor; persoană care purta acest titlu; vistiernic. [Pr.: -ti-er] – Din lat. vestiarius. substantiv masculinvistier

vistier(nic) m. od. marele tezaurar, ministru de finanțe mai mare peste toți diecii de vistierie, având în sarcina sa izvodul țării, adunând dările și tributul pentru Poartă: fig. chiar moartea însăș e o părere și un vistiernic de vieți EM. [Slav. VISTĬIARĬ(NIKŬ), mai marele vistieriei]. substantiv masculinvistiernic

VISTIÉR1, vistiere, s. n. (Înv.) Vistierie. – Lat. lit. vestiarius. substantiv neutruvistier

2) vistiár și -iér n., pl. e (lat. vestiarium, dulap de haĭne, trecut pin [!] limba mgr. saŭ vsl. V. vestiar). Vechĭ. Tezaur, comoară, loc unde-s ascunse lucrurile prețioase. Fig. Vistieru bunătăților, comoara fericirilor. substantiv neutruvistiar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivistier

vistier  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vistier vistierul
plural vistieri vistierii
genitiv-dativ singular vistier vistierului
plural vistieri vistierilor
vistier  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vistier vistierul
plural vistieri vistierii
genitiv-dativ singular vistier vistierului
plural vistieri vistierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z