víscol s. n., pl. víscole substantiv neutruviscol
víscol n., pl. e (d. a viscoli). Vînt cu ninsoare. – În nord și vicol. substantiv neutruviscol
viscol n. 1. vânt tare cu ninsoare repede; 2. prin extensiune: pășesc tot înainte sub viscolul de foc AL. [Mold. vicol: origină necunoscută]. substantiv neutruviscol
VÍSCOL, viscole, s. n. Vânt puternic însoțit de ninsoare sau de lapoviță; vânt violent, în rafale care spulberă și troienește zăpada. – Et. nec. substantiv neutruviscol
viscol substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | viscol | viscolul |
plural | viscole | viscolele | |
genitiv-dativ | singular | viscol | viscolului |
plural | viscole | viscolelor |