visător definitie

visătór adj. m., s. m., pl. visătóri; f. sg. și pl. visătoáre adjectiv visător

visătór, -oáre adj. Care visează. Contemplativ, preocupat de himere, gînditor, distrat: o minte visătoare. S. m. și f. Ideolog. adjectiv visător

visător a. 1. care visează; 2. preocupat de reverii: în mintea'ți visătoare AL. ║ m. 1. cel ce visează; 2. om distrat. adjectiv visător

VISĂTÓR, -OÁRE, visători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care visează, care este înclinată spre reverie, spre meditație; p. ext. (persoană) care este lipsită de simț practic; (persoană) care se dedică unui ideal irealizabil. – Visa + suf. -ător. adjectiv visător

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului visător

visător   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular visător visătorul visătoare visătoarea
plural visători visătorii visătoare visătoarele
genitiv-dativ singular visător visătorului visătoare visătoarei
plural visători visătorilor visătoare visătoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z