VIRTUÁL, -Ă adj. 1. Care există ca posibilitate, fără a se produce în fapt. 2. (despre imaginea unui obiect) Obținută prin intersectarea prelungirilor unor raze de lumină divergente. 3. (Despre noțiuni din mecanica cuantică) Care nu desemnează obiecte sau fenomene reale. [Pron. -tu-al. / cf. it. virtuale, fr. virtuel < lat. virtus – virtute]. adjectiv virtual
VIRTUÁL, -Ă adj. 1. care există ca posibilitate, fără a se produce în fapt; potențial. 2. (despre imaginea unui obiect) obținută prin intersectarea prelungirilor unor raze de lumină divergente. 3. (despre noțiuni din mecanica cuantică) care nu desemnează obiecte sau fenomene reale. (< fr. virtuel) adjectiv virtual
virtuál (-tu-al) adj. m., pl. virtuáli; f. virtuálă, pl. virtuále adjectiv virtual
VIRTUÁL, -Ă, virtuali, -e, adj. Care nu există efectiv, ci ca o posibilitate; potențial. ◊ Imagine virtuală = imagine obținută într-un sistem optic la intersecția prelungirilor razelor de lumină, neputând fi prinsă pe un ecran. [Pr.: -tu-al] – Din fr. virtuel. adjectiv virtual
*virtuál, -ă adj. (mlat. virtuális, d. virtus, virtute, putere). Care există numaĭ în putere (în posibilitate), nu și în act. Fiz. Focar virtual al uneĭ oglinzĭ, locu unde razele luminoase divergente reflectate de oglindă, prelungite ideal, ar converge în apoĭa [!] oglinziĭ. Imagine virtuală, aceĭa pe care ochĭu o vede ca și cum ar fi formată în locu unde ar converge aceste raze prelungite ideal. Mat. Muncă virtuală (în calculu infinitezimal), munca pe care ar produce-o un móbil dislocîndu-se infinit de puțin într´un moment dat. Adv. În mod virtual: armată virtual învinsă. V. efectiv, real. adjectiv virtual
virtual adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | virtual | virtualul | virtuală | virtuala |
plural | virtuali | virtualii | virtuale | virtualele | |
genitiv-dativ | singular | virtual | virtualului | virtuale | virtualei |
plural | virtuali | virtualilor | virtuale | virtualelor |