viriment definitie

*viramént n., pl. e (it. viramento, fr. virement, d. virer, a vira; d. virare, a vira; d. virare, a vira, a întoarce corabia înapoĭ. V. reviriment). Com. Operațiunea de a vira o datorie de la un creditor la altu. (De ex.: A și B îs creditoriĭ uneĭ băncĭ; A e dator luĭ B și dă ordin ca banca să vireze în contu luĭ B o sumă de banĭ; atuncĭ banca debitează contu luĭ A și creditează contu luĭ B cu acea sumă). Operațiunea de a transporta la un capitul [!] din buget creditele votate p. alt capitul. – Fals viriment. temporarvirament

*virimént, V. virament. temporarviriment

viriment n. transport de fonduri dintr’un capitol al budgetului într’altul (= fr. virement). temporarviriment