VIRILIZÁRE s.f. Faptul de a (se) viriliza; masculinizare. [< viriliza]. substantiv femininvirilizare
VIRILIZÁ vb. I. tr., refl. A da sau a căpăta un caracter bărbătesc. [< fr. viriliser]. verb tranzitivviriliza
VIRILIZÁ vb. tr., refl. a (se) masculiniza. (< fr. viriliser) verb tranzitivviriliza
virilizá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 virilizeáză verb tranzitivviriliza
VIRILIZÁ, virilizez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a căpăta caracter viril. – Din fr. viriliser. verb tranzitivviriliza
virilizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | virilizare | virilizarea |
plural | virilizări | virilizările | |
genitiv-dativ | singular | virilizări | virilizării |
plural | virilizări | virilizărilor |