viril definitie

VIRÍL, -Ă adj. De bărbat, bărbătesc; (p. ext.) viguros, plin de vitalitate. [Cf. fr. viril, lat. virilis < lat. vir – bărbat]. adjectivviril

VIRÍL, -Ă adj. de bărbat, bărbătesc; (p. ext.) viguros, plin de vitalitate. ◊ (despre un bărbat) apt pentru dragoste fizică. (< fr. viril, lat. virilis) adjectivviril

viríl adj. m., pl. viríli; f. virílă, pl. viríle adjectivviril

viríl, -ă adj. (lat. virilis, d. vir, bărbat). Bărbătesc: etatea virilă (30-60 de anĭ). Fig. Plin de forță, de vitejie: aparență virilă. Adv. A păși viril. V. masculin. adjectivviril

viril a. bărbătesc. adjectivviril

VÍRIL, -Ă, virili, -e, adj. Care aparține sexului masculin; specific bărbatului sau masculului, bărbătesc. ♦ Care exprimă bărbăție, forță, energie; care este energic, viguros. – Din fr. viril, lat. virilis. adjectivviril

BĂRBAT VIRIL călăraș, mascul feroce, pulărău, taur comunal, tivitor. adjectivbărbatviril

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiviril

viril  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular viril virilul viri virila
plural virili virilii virile virilele
genitiv-dativ singular viril virilului virile virilei
plural virili virililor virile virilelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z