VIORÉL, -EÁ, viorei, -ele, adj. (Rar) Violet2; vioriu. – Din vioară2 + suf. -el (după fr. violet). adjectivviorel
viorel adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | viorel | viorelul | viorea | vioreaua |
plural | viorei | vioreii | viorele | viorelele | |
genitiv-dativ | singular | viorel | viorelului | viorele | viorelei |
plural | viorei | vioreilor | viorele | viorelelor |