reduceri si promotii 2018
Definitie violență - ce inseamna violență - Dex Online

violență definitie

violént (vi-o-) adj. m., pl. violénți; f. violéntă, pl. violénte adjectiv violent

VIOLÉNT, -Ă adj. 1. Iute (din fire); impulsiv, nestăpânit. 2. Intens, puternic; tare. 3. Brutal, forțat. 4. (Despre culori, lumini etc.) Țipător, viu. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violent, lat. violentus]. adjectiv violent

VIOLÉNT, -Ă adj. 1. iute (din fire); impulsiv, nestăpânit. 2. intens, puternic; tare. 3. brutal, forțat. 4. (despre culori, lumini) țipător, viu. (< fr. violent, lat. violentus, it. violento) adjectiv violent

*violént, -ă adj. (lat. violentus). Puternic, furios: vînt violent, un violent acces de frigurĭ, o violentă durere. Puternic, energic: otravă violentă. Impulsiv, care se pornește (se înfurie) ușor: om, caracter violent. Silnic, brutal: mijloace violente. Adv. Cu violență. V. vehement. adjectiv violent

violent a. 1. care lucrează cu o mare putere: vânt violent; 2. care nu știe să se stăpânească: om violent; 3. foarte intensiv, ce cauzează o suferință acută: friguri violente; 4. în care se recurge la violență: mijloace violente; moarte violentă, cauzată de un accident sau de o crimă. adjectiv violent

VIOLÉNT, -Ă, violenți, -te, adj. 1. Care se produce sau acționează cu putere, cu intensitate, cu violență; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, țipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre ființe) Care are o fire nestăpânită, care se înfurie ușor, impulsiv, brutal, irascibil. ♦ (Despre manifestări ale ființelor) Care arată violență, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forța; brutal, silnic. ◊ Moarte violentă = moarte provocată de un factor extern (traumatic, fizic, chimic, mecanic sau psihic). [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento. adjectiv violent

VIOLÉNȚĂ s.f. 1. Însușirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate; vehemență; acuitate. 2. Nestăpânire de sine. 3. Brutalitate; siluire fizică. 4. (Jur.) Orice constrângere a liberei voințe; încălcare a ordinii legale. [Pron. vi-o-, pl. -țe. / cf. fr. violence, it. violenza, lat. violentia]. substantiv feminin violență

VIOLÉNȚĂ s. f. 1. însușirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate; vehemență; acuitate. 2. lipsă de stăpânire de sine; impulsivitate, brutalitate; siluire. 3. folosirea forței în relațiile interumane sau interstatale. ♦ teoria ĕi = teorie sociologică potrivit căreia inegalitatea socială își are geneza în folosirea, pe o anumită treaptă a dezvoltării, a violenței de către unii oameni împotriva altora. 4. (jur.) orice constrângere a liberei voințe; încălcare a ordinii legale. (< fr. violence, lat. violentia, it. violenza) substantiv feminin violență

violénță (vi-o-) s. f., g.-d. art. violénței; pl. violénțe substantiv feminin violență

*violénță f., pl. e (lat. violentia). Caracteru de a fi violent: e bine să-țĭ poțĭ stăpîni violența. Faptă violentă, silă: cu bețivu a trebuit să recurgem la violență ca să-l dăm afară. Loc. adv. Vîntu bătea cu violență, a proceda cu violență. substantiv feminin violență

violență f. 1. caracterul celor violente; 2. torță de care se uzează în contra dreptului comun, în contra legilor, în contra libertății publice. substantiv feminin violență

VIOLÉNȚĂ, violențe, s. f. 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; impulsivitate, brutalitate, vehemență. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violence, lat. violentia, it. violenza. substantiv feminin violență

VIOLENTÁ vb. I. tr. A săvârși un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pron. vi-o-. / < fr. violenter]. verb tranzitiv violenta

VIOLENTÁ vb. tr. a săvârși un act de violență; a constrânge, a sili. (< fr. violenter) verb tranzitiv violenta

violentá (a ~) (vi-o-) vb., ind. prez. 3 violenteáză verb tranzitiv violenta

violentà v. a constrânge, a silui. verb tranzitiv violentà

VIOLENTÁ, violentez, vb. I. Tranz. A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violenter. verb tranzitiv violenta

*violentéz v. tr. (fr. violenter, d. violent, violent). Rar. Violez, siluĭesc (fig.): a violenta conștiințele. verb tranzitiv violentez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului violență

violență   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular violență violența
plural violențe violențele
genitiv-dativ singular violențe violenței
plural violențe violențelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z