vintir definitie

vintír (-re), s. n. – Plasă de pescuit. Rus. venterĭ (Scriban). substantiv neutruvintir

VINTÍR, vintire, s. n. Unealtă de pescuit în formă de sac alungit, cu gura răsfrântă înăuntrul sacului ca o pâlnie. [Var.: vintíl, s. n.] – Din rus. venter. substantiv neutruvintir

vintír s. n., pl. vintíre substantiv neutruvintir

vintír și -íl n., pl. e, -íră și -ílă f., pl. e (rus. vénterĭ, véntelĭ, vénterka, vetylĭ, vetilĭ, vĭáterĭ, ĭáter, rut. viáter, ĭáter, pol. wiecierz, litv. wéntaris, wénteris, prusian wentere. V. ĭatră). Dun. de jos. Capcană de prins pește (împletitură de plasă întinsă pe cercurĭ în care peștele intră și nu maĭ poate ĭeși). V. cursă 1, vîrșă. substantiv neutruvintir

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivintir

vintir  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vintir vintirul
plural vintire vintirele
genitiv-dativ singular vintir vintirului
plural vintire vintirelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z