vinovát adj. m., pl. vinováți; f. vinovátă, pl. vinováte adjectivvinovat
vinovát, -ă adj. (vsl. vinovatĭ, autor; bg. vinovat, vinovat; rus. vinovátyĭ). Culpabil, de vină, care a comis o greșală [!] orĭ un delict. adjectivvinovat
vinovat a. și m. culpabil. [Slav. VINOVATĭ, pricinaș]. adjectivvinovat
VINOVÁT, -Ă, vinovați, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care are o vină, care a comis o greșeală sau o faptă reprobabilă; culpabil; pasibil de o pedeapsă. 2. (Despre faptele, comportările etc. oamenilor) Care se abate de la lege sau de la bunele moravuri; nepermis, condamnabil. – Din sl. vinovatŭ. adjectivvinovat
vinovat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | vinovat | vinovatul | vinovată | vinovata |
plural | vinovați | vinovații | vinovate | vinovatele | |
genitiv-dativ | singular | vinovat | vinovatului | vinovate | vinovatei |
plural | vinovați | vinovaților | vinovate | vinovatelor |