vindereu definitie

credit rapid online ifn

vinderéu (-éi), s. m. – Șoim (Falco aesalon). Mag. vándor (sólyom) „(șoim) călător” (Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 98; R. Riegler, Miscell. Schuchardt, 2). Cf. vandralău. substantiv masculinvindereu

*vinderéu/vinderél s. m., art. vinderéul/vinderélul; pl. vinderéi, art. vinderéii substantiv masculinvindereu

credit rapid online ifn

vindereu m. Mold. Tr. specie de șoim (Falco peregrinus): cetatea Neamțului stă strejuită de ceucele și vindereii CR. [Ung. VÁNDOR (SOLYOM), șoim pribeag]. substantiv masculinvindereu

VINDERÉU, vinderei, s. m. Numele a două specii de șoimi mici; vinderei (Falco tinnunculus și vesperinus). [Var.: vindiréu s. m.] – Cf. magh. vándorsólyom. substantiv masculinvindereu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivindereu

vindereu  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vindereu vindereul
plural vinderei vindereii
genitiv-dativ singular vindereu vindereului
plural vinderei vindereilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z