vinderel definitie

credit rapid online ifn

vinderél, (vinder, vindereu), s.m. – (ornit.) Șoim (Falco aesalon). Vinderel, lac glaciar în M-ții Maramureșului, sub vf. Mihailec, la 1690 m. – Din magh. vándor (sólyom) „șoim călător” (Cihac cf. DER). substantiv masculinvinderel

*vinderéu/vinderél s. m., art. vinderéul/vinderélul; pl. vinderéi, art. vinderéii substantiv masculinvindereu

credit rapid online ifn

VINDERÉL, vinderei, s. m. (Ornit.; reg.) Vindereu. – Vinder[eu] + suf. -el. substantiv masculinvinderel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivinderel

vinderel  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vinderel vinderelul
plural vinderei vindereii
genitiv-dativ singular vinderel vinderelului
plural vinderei vindereilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z