vinărici definitie

vinăríci1 (podgorean) (înv.) s. m., pl. vinăríci substantiv masculin vinărici

vinăríci2 (dijmă) s. n., pl. vinăríciuri substantiv masculin vinărici

vinărícĭ m. (d. vin). Vechĭ. Podgorean. S. n., pl. urĭ (din vinărit). Vinărit, cominărit, vădrărit, un bir pe podgoriĭ și cîrcĭumĭ. substantiv masculin vinăricĭ

vinărícĭ m. (d. vin). Vechĭ. Podgorean. S. n., pl. urĭ (din vinărit). Vinărit, cominărit, vădrărit, un bir pe podgoriĭ și cîrcĭumĭ. substantiv neutru vinăricĭ

VINĂRÍCI, vinăriciuri, s. n. (în Evul Mediu, în Țara Românească) Dijmă în vin, reprezentând a zecea parte din recoltă, care se plătea în trecut domniei; vinărit. – Vin + suf. -ărici. substantiv neutru vinărici

vinăriciu n. od. dare pe cârciumi: din vechime fiecare stăpân da din zece vedre una, mai pe urmă s’a luat câte o para de vadră. substantiv neutru vinăriciu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului vinărici

vinărici   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vinărici vinăriciul
plural vinăriciuri vinăriciurile
genitiv-dativ singular vinărici vinăriciului
plural vinăriciuri vinăriciurilor
vinărici   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vinărici vinăriciul
plural vinăriciuri vinăriciurile
genitiv-dativ singular vinărici vinăriciului
plural vinăriciuri vinăriciurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z