vijelie definitie

vijelíe (-íi), s. f. – Uragan, furtună. – Var Olt. vijulie, Mold. vijelie. De la vîjîi „a urla vîntul sălbatic” poate prin intermediul unei var. expresive neatestate, *vîjili. Legătura cu sl. vijalica „furtună” (Cihac, II, 456) nu este posibilă foneticește; cu mag. zsivaj „tumult” (Scriban) este improbabilă. Tiktin consideră imposibilă apropierea acestui cuvînt la rădăcina vîj; dar motivele lui nu sînt suficiente. – Der. vijelios, adj. (furtunos, deslănțuit). substantiv feminin vijelie

vijelíe s. f., art. vijelía, g.-d. art. vijelíei; pl. vijelíi, art. vijelíile substantiv feminin vijelie

vijălíe (est), vijelíe (vest) și vijulíe (Ban. Olt.) f. (Cp. cu litv. wesulys, vijălie, și cu ung. zsivaj, tumult. Cp. și cu juvălaĭe, și gilăvaĭe. P. sufix, cp. cu sfădălie). Uragan, mare furtună. Bombardament vijălios. substantiv feminin vijălie

vijelie f. 1. uragan; 2. fig. prin analogie: Mircea însuș mână ’n luptă vijelia ’ngrozitoare EM. [Tras din vâjăì]. substantiv feminin vijelie

VIJELÍE, vijelii, s. f. Vânt foarte puternic, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. – Et. nec. substantiv feminin vijelie

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului vijelie

vijelie   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vijelie vijelia
plural vijelii vijeliile
genitiv-dativ singular vijelii vijeliei
plural vijelii vijeliilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z