vijelie definitie

vijelíe (-íi), s. f. – Uragan, furtună. – Var Olt. vijulie, Mold. vijelie. De la vîjîi „a urla vîntul sălbatic” poate prin intermediul unei var. expresive neatestate, *vîjili. Legătura cu sl. vijalica „furtună” (Cihac, II, 456) nu este posibilă foneticește; cu mag. zsivaj „tumult” (Scriban) este improbabilă. Tiktin consideră imposibilă apropierea acestui cuvînt la rădăcina vîj; dar motivele lui nu sînt suficiente. – Der. vijelios, adj. (furtunos, deslănțuit). substantiv femininvijelie

vijelíe s. f., art. vijelía, g.-d. art. vijelíei; pl. vijelíi, art. vijelíile substantiv femininvijelie

vijălíe (est), vijelíe (vest) și vijulíe (Ban. Olt.) f. (Cp. cu litv. wesulys, vijălie, și cu ung. zsivaj, tumult. Cp. și cu juvălaĭe, și gilăvaĭe. P. sufix, cp. cu sfădălie). Uragan, mare furtună. Bombardament vijălios. substantiv femininvijălie

vijelie f. 1. uragan; 2. fig. prin analogie: Mircea însuș mână ’n luptă vijelia ’ngrozitoare EM. [Tras din vâjăì]. substantiv femininvijelie

VIJELÍE, vijelii, s. f. Vânt foarte puternic, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. – Et. nec. substantiv femininvijelie