vijelíe (-íi), s. f. – Uragan, furtună. – Var Olt. vijulie, Mold. vijelie. De la vîjîi „a urla vîntul sălbatic” poate prin intermediul unei var. expresive neatestate, *vîjili. Legătura cu sl. vijalica „furtună” (Cihac, II, 456) nu este posibilă foneticește; cu mag. zsivaj „tumult” (Scriban) este improbabilă. Tiktin consideră imposibilă apropierea acestui cuvînt la rădăcina vîj; dar motivele lui nu sînt suficiente. – Der. vijelios, adj. (furtunos, deslănțuit). substantiv femininvijelie
vijelíe s. f., art. vijelía, g.-d. art. vijelíei; pl. vijelíi, art. vijelíile substantiv femininvijelie
vijălíe (est), vijelíe (vest) și vijulíe (Ban. Olt.) f. (Cp. cu litv. wesulys, vijălie, și cu ung. zsivaj, tumult. Cp. și cu juvălaĭe, și gilăvaĭe. P. sufix, cp. cu sfădălie). Uragan, mare furtună. Bombardament vijălios. substantiv femininvijălie
vijelie f. 1. uragan; 2. fig. prin analogie: Mircea însuș mână ’n luptă vijelia ’ngrozitoare EM. [Tras din vâjăì]. substantiv femininvijelie
VIJELÍE, vijelii, s. f. Vânt foarte puternic, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. – Et. nec. substantiv femininvijelie
vijelie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vijelie | vijelia |
plural | vijelii | vijeliile | |
genitiv-dativ | singular | vijelii | vijeliei |
plural | vijelii | vijeliilor |