viitoríme (înv.) (vi-i-) s. f., g.-d. art. viitorímii substantiv femininviitorime
viitoríme f. (d. viitor). Oameniĭ care vor fi, posteritate, urmașĭ. Timpu viitor: pe viitorime. substantiv femininviitorime
viitorime f. posteritate: viitorimea, al nostru judecător GR. AL. substantiv femininviitorime
VIITORÍME s. f. 1. (înv.) Viitor (II 1). 2. Oamenii din viitor, generațiile viitoare; posteritate. [Pr.: vi-i-] – Viitor + suf. -ime. substantiv femininviitorime
viitorime substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | viitorime | viitorimea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | viitorimi | viitorimii |
plural | — | — |