vifor definitie

vífor (-re), s. n.1. Furtună, vînt puternic, vijelie. – 2. Boală nedeterminată. – Var. vivor, vihor. Sl. vihrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 456; Conev 37), cf. bg. vihăr, sb. vihor, mag. vihar.Der. jivur, s. n. (curent; torent, șuvoi), de la var. vivor (Iordan, BF, IX, 143); vicol, s. n. (furtună, vînt mare), în Mold., var. neclară, dar care depinde evident de cuvintele anterioare; viscol, s. n. (furtună, vînt cu zăpadă); viforatic, adj. (furtunos, vijelios); viforî (var. vifori, vivorî), vb. (a fi vifor); viforniță (var. vivorniță), s. f. (vijelie, vîntoasă); viforos, adj. (vertiginos, vijelios; năvalnic); viscoli, vb. (a bate vînt cu ninsoare); viscolitură, s. f. (vînt cu zăpadă); viscolos, adj. (furtunos). Der. propuse pînă acum pentru viscol nu par suficiente (din mag. *veskölni, în loc de veszködni „a fi agitat”, după Scriban, Arhiva, XXX, 286; din mag. viszkol- „a împinge”, după Drăganu, Dacor., V, 377). substantiv neutru vifor

vífor (pop.) s. n., pl. vífore substantiv neutru vifor

vífor și (vechĭ) víhor n., pl. e și urĭ (bg. vihŭr, d. vsl. vihrŭ, vîrtej, ciclon; rut. vihr și vihor). Furtună de ĭarnă. – În Serbia vívor. V. viscol. substantiv neutru vifor

vifor n. furtună (amestecată cu zăpadă); fig. cu ce vifor de urgie năvăliră ’n Românie! AL. [Slav. VIHRŬ, vârtej]. substantiv neutru vifor

VÍFOR, vifore, s. n. (Pop.) Vânt puternic, furtună mare (cu ninsoare); viforniță, viforeală. – Din sl. vihrŭ, bg., sb. vihor. substantiv neutru vifor

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului vifor

vifor   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vifor viforul
plural vifore viforele
genitiv-dativ singular vifor viforului
plural vifore viforelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z