viéspe (-pi), s. f. – Insectă himenopteră, asemănătoare cu albina (Vespa vulgaris). – Mr. vaspe, megl. vaspi. Lat. vĕspa (Pușcariu 1883; REW 9272), cf. it., prov., cat. vespa, fr. guêpe, sp. avispa, port. bespa. Rezultatul normal este viaspă, de la al cărui pl. viespi s-a constituit un sing. cu e (Byck-Graur 16); viaspă se aude încă în Mold. – Der. viespar, s. n. (cuib de viespi; mulțime de viespi, furnicar, încurcătură), mr. viespar, cu suf. -ar (după Pușcariu 1876, de la un lat. vespārium); viespariță, s. f. (cuib de viespi); viespoi (var. viespăroi), s. m. (viespe; trîntor, Vespa crabro; varietate de viespe, Sirex gigas). substantiv femininviespe
vĭéspe (vest) și véspie (est) f. (lat. *vĕspis [după apis, albină], cl. vĕspa; it. pv. pg. vespa, fr. guêpe, sp. avispa). Un fel de albină sălbatică ceva maĭ mare și maĭ supțire [!]. Fig. Femeĭe rea: ce vĭespe ! Talie de vĭespe, talie foarte fină. – Și veaspă, pl. vespe (Vs. Tut.). substantiv femininvĭespe
VIÉSPE, viespi, s. f. 1. Nume dat mai multor insecte himenoptere, asemănătoare cu albina, prevăzute de obicei în partea posterioară a abdomenului cu un ac și cu o pungă cu venin. 2. Fig. Femeie rea. – Lat. *vespis (= vespa). substantiv femininviespe
viespe substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | viespe | viespea |
plural | viespi | viespile | |
genitiv-dativ | singular | viespi | viespii |
plural | viespi | viespilor |