vier definitie

credit rapid online ifn

viér (-ri), s. m. – Porc necastrat, mistreț mascul. Lat. verrēs (Lambrior 93; Pușcariu 1880; REW 9239), cf. it. verro, prov., cat. verre, fr. ver. substantiv masculinvier

viér1 (îngrijitor de vie) (rar) s. m., pl. viéri substantiv masculinvier

credit rapid online ifn

vier2 (porc) s. m., pl. vieri substantiv masculinvier

viér m. (d. vie saŭ lat. vinearius). Îngrijitor de vie. – Fem. -eásă și -íță, pl. ese, ițe. substantiv masculinvier

vĭer (vest) și ver (est) m. (lat. vĕrres, it. verre, verro, pv. vfr. ver, cat. verro). Porc nejugănit. substantiv masculinvĭer

vier m. cel ce cultivă sau păzește via. [Lat. VINEARIUS]. substantiv masculinvier

vier m. porc scopit. [Lat. VERRES]. substantiv masculinvier

VIÉR1, vieri, s. m. (Rar) Podgorean, viticultor. ♦ îngrijitor, păzitor de vie. – Vie + suf. -ar. substantiv masculinvier

VIÉR2, vieri, s. m. 1. Porc necastrat. 2. Porc mistreț mascul. – Lat. verres. substantiv masculinvier

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivier

vier  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vier vierul
plural vieri vierii
genitiv-dativ singular vier vierului
plural vieri vierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z