VIDEO1- elem. „vedere, vizual”. (< fr. vidéo-, engl. video-, cf. lat. video, -ere, a vedea) invariabilvideo
VÍDEO1, Element de compunere care înseamnă „imagine”. [Pr.: -de-o] – Din fr. video-. invariabilvideo
VÍDEO adj. invar. În legătură cu sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. [Pron. -de-o. / < fr., it. video, cf. lat. video < videre – a vedea]. invariabilvideo
VÍDEO2 I. adj. inv. referitor la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. II. s. f. videofonie. III. s. n. aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor. (< fr. vidéo, engl. video) invariabilvideo
VIDEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) imagine”, „care se poate vedea”; „care reproduce, redă imaginea sau o înregistrează”. [Pron. -de-o-. / < fr., it. video-, cf. lat. video]. invariabilvideo
VÍDEO2 I. adj. inv. referitor la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. II. s. f. videofonie. III. s. n. aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor. (< fr. vidéo, engl. video) substantiv neutruvideo
video I. s. n. pl. videouri 1. video-casetofon. 2. sistem de transmitere vizuală. 3. vizionare de casete video. 4. (rar) videocasetă. II. adj. referitor la sistemele de transmitere vizuală. substantiv neutruvideo
vídeo1 (-de-o) adj. invar. substantiv neutruvideo
*vídeo2 (-de-o) s. n., art. vídeoul; pl. vídeouri substantiv neutruvideo
VÍDEO2 adj. invar., (2) videouri, s. n. 1. Adj. invar. Care se referă la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. 2. S. n. Aparatură pentru înregistrarea, transmisia și reproducerea imaginii. [Pr.: -de-o] – Din fr. vidéo, engl. video. substantiv neutruvideo
video invariabil | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | video | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | videoule |