vicleni definitie

credit rapid online ifn

vicleán (vi-clean) adj. m., pl. vicléni; f. vicleánă, pl. vicléne adjectivviclean

vicleán (-nă), adj.1. (Înv.) Perfid, ipocrit. – 2. (Înv.) Fals, înșelător. – 3. Șiret, șmecher. – 4. (S. m.) Diavolul. – Var. înv. hiclean, hitlean, și der. Mag. hitlen (Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 98). Sec. XVI. – Der. vicleni, vb. (a trăda, a înșela; refl., a unelti împotriva cuiva, a trece la inamic), cuvînt înv.; viclenie, s. f. (trădare; șiretenie, răutate; falsitate, înșelăciune; șmecherie); vicleșug (var. înv. viclenșug), s. n. (trădare; șiretlic, înșelăciune), din mag. hitlénseg. Din rom. provine rut. chytjanecĭ „ușuratic” (Candrea, Elemente, 409). adjectivviclean

credit rapid online ifn

vicleán, -ă adj., pl. enĭ, ene (ung. hitlen, d. hit, credință, și -len, fără). Perfid, fals, înșelător. Cel viclean, diavolu: și ne mîntuĭește de cel viclean ! Șiret: vulpe vicleană. – Vechĭ și hitl-, hicl- (și azĭ, în Șez. 3, 15); vitl-. În vest și fitl-, ficl-, icl-. adjectivviclean

viclean a. și m. 1. trădător, perfid (sens arhaic): cu viclene jurăminte OD.; 2. șiret, amăgitor; ca un copil viclean EM. [Vechiu-rom. hiclean, hitlean, perfid = ung. HITLEN, lit. fără credință]. adjectivviclean

VICLEÁN, -Ă, vicleni, -e, adj. (Adesea substantivat). 1. Care se poartă, vorbește fără sinceritate, ascunzându-și adevăratele intenții (reprobabile); fățarnic, ipocrit, perfid; (cu sens atenuat) șiret, șmecher, isteț. 2. (Pop.) Rău, crud, neîndurător, hain. 3. (înv.) Care își calcă credința sau cuvântul; necredincios; trădător. ♦ (Rar) Care nu crede în învățăturile religiei creștine; păgân. ♦ (Substantivat, m.) Duh necurat, drac. [Var.: (înv.) hicleán, -ă adj.] – Din magh. hitlen. adjectivviclean

viclení (a ~) (înv., pop.) (vi-cle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vicle­nésc, imperf. 3 sg. vicleneá; conj. prez. 3 să vicleneáscă verb tranzitivvicleni

viclenì v. a trăda: te vinde și te viclenește NEGR. verb tranzitivviclenì

VICLENÍ, viclenesc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (înv. și pop.) A se purta ca un viclean; a unelti (pe ascuns) contra cuiva. 2. Tranz. (înv.) A trăda, a înșela. ♦ A ispiti, a iscodi. – Din viclean. verb tranzitivvicleni

viclenésc, hicl-, hitl- și ficl- v. tr. Vechĭ. Înșel, tratez cu viclenie: temîndu-se să nu-l ficlenească Moldoveniĭ (Ur. 1, 232). V. intr. Fac viclenie: Cazaciĭ aŭ viclenit (Cost. 1, 318). V. refl. Mă fac viclean. – Și înv- (vest). verb tranzitivviclenesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluivicleni

vicleni  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)vicleni viclenire viclenit viclenind singular plural
viclenind vicleniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) viclenesc (să)viclenesc vicleneam viclenii viclenisem
a II-a (tu) viclenești (să)viclenești vicleneai vicleniși vicleniseși
a III-a (el, ea) viclenește (să)vicleneai viclenea vicleni viclenise
plural I (noi) viclenim (să)viclenim vicleneam viclenirăm vicleniserăm
a II-a (voi) vicleniți (să)vicleniți vicleneați viclenirăți vicleniserăți
a III-a (ei, ele) viclenesc (să)viclenească vicleneau vicleni vicleniseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z