vicleím (-muri), s. n. – Dramă populară jucată în perioada Crăciunului. Mgr. Bηθλέεμ, cf. sl. Vithlĕemŭ. Obicei folcloric înv., interzis de Alexandru Șuțu în 22 decembrie 1819, dar care s-a continuat pînă în șilele noastre. Cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188. substantiv neutruvicleim
*vicleím n., pl. e și urĭ (din Vitleim, forma ngr. îld. Betleem). Munt. Un fel de teatru popular care la început era religios, ĭar azĭ e o procesiune cu irozĭ și alte tipurĭ. Fig. Spectacul ridicul. substantiv neutruvicleim
vicleim n. 1. dramă religioasă și populară pentru nașterea Domnului; 2. fig. spectacol ridicol. [După numele orașului Vitleim sau Betleem, unde s’au omorît pruncii de către Irod (de unde sinonimul Mold. irod)]. substantiv neutruvicleim
VICLEÍM, vicleimuri, s. n. Veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Isus Hristos, jucată la țară, în perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați. – Din sl. Vitleemŭ. substantiv neutruvicleim
Betleem n. sau Vicleim, sat în Palestina, unde se născură David și Isus, azi cu 5500 loc. temporarbetleem
Vicleim n. numele popular al Betleemului. temporarvicleim
vicleim substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vicleim | vicleimul |
plural | vicleimuri | vicleimurile | |
genitiv-dativ | singular | vicleim | vicleimului |
plural | vicleimuri | vicleimurilor |