vexatoriu definitie
VEXATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Contrariant; ofensator, jignitor; vexant. [Pron. -riu. / cf. fr. vexatoire]. adjectiv vexatoriu
vexatóriu (livr.) [riu pron. riu] adj. m., f. vexatórie (-ri-e); pl. m. și f. vexatórii adjectiv vexatoriu
*vexatóriŭ, -órie adj. Care aduce vexațiune: măsurĭ vexatoriĭ. adjectiv vexatoriŭ
VEXATÓRIU, -IE, vexatorii, adj. (Livr.) Care vexează, contrariază; jignitor, ofensator. – Din fr. vexatoire. adjectiv vexatoriu
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului vexatoriu
| vexatoriu adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | vexatoriu | vexatoriul | vexatorie | vexatoria |
| plural | vexatorii | vexatoriii | vexatorii | vexatoriile | |
| genitiv-dativ | singular | vexatoriu | vexatoriului | vexatorii | vexatoriei |
| plural | vexatorii | vexatoriilor | vexatorii | vexatoriilor | |