veteran definitie

VETERÁN s.m. 1. (Ant.) Soldat roman liberat din armată, după un anumit număr de campanii, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul când nu era mai dinainte). 2. Soldat aflat de multă vreme în armată, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (Fig.; și f.) Persoană care a îmbătrânit într-o funcție sau într-o instituție. [< fr. vétéran, lat. veteranus < vetus – bătrân]. substantiv masculin și femininveteran

VETERÁN s. m. 1. ostaș roman liberat din armată, împroprietărit și declarat cetățean roman (în cazul când nu era mai dinainte). 2. soldat aflat de multă vreme în armată, care a luat parte la mai multe campanii. 3. (fig.) cel care a îmbătrânit într-o funcție, într-o instituție. (< fr. vétéran, lat. veteranus) substantiv masculin și femininveteran

veterán s. m., pl. veteráni substantiv masculin și femininveteran

*veterán m. (lat. veteranus. V. bătrîn). La vechiĭ Romanĭ, soldat bătrîn liberat din armată. Azĭ, soldat orĭ ofițer bătrîn care a fost într´un războĭ: veteraniĭ de la 1877 și 1917. Acela care e vechĭ într´o profesiune (și fem. veterană): un veteran al profesoratuluĭ. Iron. Repetent, student rămas în urmă cu examenele. substantiv masculin și femininveteran

veteran m. 1. soldat care, după terminarea serviciului, obținea concediul său; 2. soldat bătrân care a fost mult timp sub drapel; 3. fig. cel ce a îmbătrânit într’o profesiune, în vr’o carieră sau deprindere: un veteran al jurnalismului. substantiv masculin și femininveteran

VETERÁN, -Ă, veterani, -e, s. m., s. f. 1. S. m. Ostaș roman liberat după terminarea serviciului militar și care obținea la liberare o serie de privilegii. 2. S. m. Soldat (în vârstă) care a participat la unul sau mai multe războaie. 3. S. m. și f. Persoană (în vârstă) care a activat și s-a remarcat vreme îndelungată într-o acțiune (de mare răspundere), într-o instituție etc. – Din fr. vétéran, lat. veteranus. substantiv masculin și femininveteran

veteránă s. f., g.-d. art. veteránei; pl. veteráne substantiv masculin și femininveterană