vestală definitie

VESTÁLĂ s.f. 1. (Ant.) Preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia. 2. (Fig.) Femeie castă. [< lat. vestalis, cf. fr. vestale]. substantiv femininvestală

VESTÁLĂ s. f. (la romani) preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia. ◊ femeie virtuoasă. (< fr. vestale, lat. vestalis) substantiv femininvestală

vestálă s. f., g.-d. art. vestálei; pl. vestále substantiv femininvestală

*vestálă f., pl. e (lat. vestalis). La vechiĭ Romanĭ, preuteasă a Vesteĭ, zeița foculuĭ. (Vestalele eraŭ șase și întrețineaŭ focu sacru, care se înoĭa la 1 Martie în fie-care an. Dacă se stingea, pontificele bicĭuĭa [!] vestala vinovată). substantiv femininvestală

vestală f. 1. preoteasa Vestei, însărcinată cu întreținerea focului sacru; 2. fig. femeie de o virtute perfectă, fată de o castitate exemplară. substantiv femininvestală

VESTÁLĂ, vestale, s. f. (La romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; p. ext. (azi livr.) femeie virtuoasă. – Din fr. vestale, lat. vestalis. substantiv femininvestală

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivestală

vestală   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vesta vestala
plural vestale vestalele
genitiv-dativ singular vestale vestalei
plural vestale vestalelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z