vest definitie

VEST s.n. Apus. [< germ. West]. substantiv neutruvest

VEST s. n. punct cardinal opus estului; apus; occident. (< germ. West) substantiv neutruvest

vest s. n. – Punct cardinal opus estului, apus. Germ. West. substantiv neutruvest

vest s. n.; abr. V substantiv neutruvest

*Vest (zonă geografică) s. propriu n. substantiv neutruvest

Vest n. apus, occident (ca punct cardinal). substantiv neutruvest

VEST s. n. Unul dintre cele patru puncte cardinale, opus estului; p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune Soarele; apus. ♦ Nume generic dat unui loc, unei regiuni, unui stat așezat spre apus (în special nume dat statelor din Apusul Europei și din America de Nord); Apus, Occident. ◊ (Adjectival) Statele vest-europene. – Din germ. West. substantiv neutruvest

sud-vest n.direcțiune situată între S. și V. substantiv neutrusudvest

*sud-vest n. Loc orĭ direcțiune între sud și vest. substantiv neutrusudvest

Nord-Vest n. punct între N. și V. substantiv neutrunordvest

sud-vest s. n.; abr. S-V substantiv neutrusud-vest

SUD-VEST s. n. 1. Punct cardinal secundar, situat în direcția bisectoarei unghiului format de direcțiile sud și vest. 2. Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei țări etc. așezată între sud și vest. – Din fr. sud-ouest, germ. Südwest. substantiv neutrusud-vest

nord-vést s. n.; abr. N-V substantiv neutrunord-vest

!vest-germán adj. m., s. m., pl. vest-germáni; adj. f., s. f. vest-germánă, pl. vest-germáne substantiv neutruvest-german