vésel (-lă), adj. – Bucuros, voios. Sl. veselŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 453), cf. bg. vesel. – Der. veseli (var. înveseli), vb. (a se bine dispune, a se bucura; a se distra, a petrece), din sl. veseliti; veselie, s. f. (voioșie, bună-dispoziție; înv., petrecere veselă), din sl. veselije; (în)veselitor, adj. (care înveselește, voios); veselos (var. veselnic), adj. (voios, amuzant). adjectiv vesel
vésel adj. m., pl. véseli; f. véselă, pl. vésele adjectiv vesel
vésel, -ă adj. (vsl. bg. vesel). Nu trist, bucuros, bine dispus: era vesel cînd a auzit c´a cîștigat la loterie. Adv. Cu veselie. adjectiv vesel
vesel a. bine dispus. [Slav. VESELŬ, voios]. adjectiv vesel
VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adj. 1. (Despre ființe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziție, voioșie. 2. Care produce veselie, înveselește; desfătător, plăcut. 3. Care se face cu voioșie, cu veselie. – Din sl. veselŭ. adjectiv vesel
veselí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veselésc, imperf. 3 sg. veseleá; conj. prez. 3 să veseleáscă verb tranzitiv veseli
veselì v. a fi vesel. verb tranzitiv veselì
VESELÍ, veselesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) înveseli. – Din vesel. verb tranzitiv veseli
veselésc (mă) v. refl. (d. vesel orĭ vsl. veseliti, a înveseli; sîrb. veseliti se, a se veseli). Mă înveselesc, mă bucur (Vechĭ). Fac chef, petrec în veselie: se veseleaŭ supt [!] un umbrar. – În P. P. și intr.: bem, cîntăm și veselim. verb tranzitiv veselesc
înveselésc v. tr. (d. vesel orĭ vsl. veselitĭ). Fac vesel, bucur: era trist, dar s´a înveselit auzind buna veste. V. refl. Mă fac vesel, mă bucur: înveseliți-vă! V. veselesc. verb tranzitiv înveselesc
| veseli verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) veseli | veselire | veselit | veselind | singular | plural | ||
| veselind | veseliți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | veselesc | (să) veselesc | veseleam | veselii | veselisem | |
| a II-a (tu) | veselești | (să) veselești | veseleai | veseliși | veseliseși | ||
| a III-a (el, ea) | veselește | (să) veseleai | veselea | veseli | veselise | ||
| plural | I (noi) | veselim | (să) veselim | veseleam | veselirăm | veseliserăm | |
| a II-a (voi) | veseliți | (să) veseliți | veseleați | veselirăți | veseliserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | veselesc | (să) veselească | veseleau | veseliră | veseliseră | ||