verzúi adj. m., f. verzúie; pl. m. și f. verzúi adjectivverzui
verzíŭ, -íe (est) și verzúĭ, -ĭe (vest) adj. Cam verde: apa verzie a uneĭ băltoage [!]. adjectivverziŭ
VERZÚI, -IE, verzui, adj. Care bate în verde; verziu. – Verde + suf. -ui. adjectivverzui
verzuiu a. care bate în verde. adjectivverzuiu
VERZUÍ1, verzuiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea sau a căpăta culoarea verde, a se distinge printr-un colorit verde. – Din verzi (pl. lui verde). verbverzui
verzui adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | verzui | verzuiul | verzuie | verzuia |
plural | verzui | verzuii | verzui | verzuile | |
genitiv-dativ | singular | verzui | verzuiului | verzui | verzuii |
plural | verzui | verzuilor | verzui | verzuilor |
verzui adjectiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)verzui | verzuire | verzuit | verzuind | singular | plural | ||
verzuind | verzuiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | verzuiesc | (să)verzuiesc | verzuiam | verzuii | verzuisem | |
a II-a (tu) | verzuiești | (să)verzuiești | verzuiai | verzuiși | verzuiseși | ||
a III-a (el, ea) | verzuiește | (să)verzuiai | verzuia | verzui | verzuise | ||
plural | I (noi) | verzuim | (să)verzuim | verzuiam | verzuirăm | verzuiserăm | |
a II-a (voi) | verzuiți | (să)verzuiți | verzuiați | verzuirăți | verzuiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | verzuiesc | (să)verzuiască | verzuiau | verzuiră | verzuiseră |