VERTICÁL, -Ă adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei cerești care trece prin zenit și nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – vârf]. adjectivvertical
VERTICÁL, -Ă I. adj., s. f. (linie) perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ♦ ă locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. II. s. n. semicerc mare al sferei cerești, care trece prin zenit și nadir. (< fr. vertical, lat. verticalis) adjectivvertical
verticál1 adj. m., pl. verticáli; f. verticálă, pl. verticále adjectivvertical
*verticál, -ă adj. (lat. verticalis, d. vertex, vîrf). Geom. Perpendicular pe planu orizontuluĭ, ca ața de care atîrnă o greutate, drept în jos orĭ în sus: linie verticală. S. f. Linie verticală. Astr. Mare cerc al sfereĭ cereștĭ care cuprinde verticala loculuĭ de observațiune. Adv. A se înălța vertical. adjectivvertical
vertical a. 1. situat deasupra capului nostru; 2. perpendicular cu planul orizontului sau cu suprafața apelor liniștite. adjectivvertical
VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ◊ Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). – Din fr. vertical. adjectivvertical
vertical adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | vertical | verticalul | verticală | verticala |
plural | verticali | verticalii | verticale | verticalele | |
genitiv-dativ | singular | vertical | verticalului | verticale | verticalei |
plural | verticali | verticalilor | verticale | verticalelor |