VÉRTEX s.n. 1. Creștetul capului (la animalele vertebrate). ♦ Punctul cel mai proeminent al unei formații anatomice. 2. Punct în care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. Punctul cel mai vestic atins de un ciclon în emisfera noastră, de la care acesta își schimbă direcția. [< fr., lat. vertex]. substantiv neutruvertex
VÉRTEX s. n. 1. sinciput. ◊ punctul cel mai proeminent al unei formații anatomice. 2. punct în care ortodroma atinge cea mai mare latitudine. 3. punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon în emisfera nordică, de la care acesta își schimbă direcția. (< fr., lat. vertex) substantiv neutruvertex
vértex s. n. substantiv neutruvertex
VÉRTEX s. n. 1. (Anat.) Sinciput. 2. (Mar.) Punctul ortodromei cu latitudinea cea mai ridicată. 3. (Met.) Punctul cel mai vestic atins de traiectoria unui ciclon. – Din fr., lat. vertex. substantiv neutruvertex
vertex substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vertex | vertexul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | vertex | vertexului |
plural | — | — |