vermeliu a. rumen, roșu-închis: de vermelii flori BOL. (= fr. vermeil). ║ n. coloarea însăș: e vermeliul cel dalb BOL. adjectivvermeliu
vermeliu adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | vermeliu | vermeliul | vermelie | vermelia |
plural | vermelii | vermeliii | vermelii | vermeliile | |
genitiv-dativ | singular | vermeliu | vermeliului | vermelii | vermeliei |
plural | vermelii | vermeliilor | vermelii | vermeliilor |