veritate definitie

VERITÁTE s.f. (Liv.) Adevăr, realitate. [Cf. fr. vérité, lat. veritas]. substantiv femininveritate

VERITÁTE s. f. adevăr, realitate. (< fr. vérité, lat. veritas) substantiv femininveritate

veritáte (rar) s. f., g.-d. art. veritắții; pl. veritắți substantiv femininveritate

*veritáte f. (lat. véritas, -átis). Rar. Adevăr. substantiv femininveritate

veritate f. 1. adevăr, lucru adevărat; 2. principiu sigur, axiomă: verități matematice. substantiv femininveritate

VERITÁTE, verități, s. f. (Rar) Realitate, adevăr. – Din fr. vérité, lat. veritas, -atis. substantiv femininveritate

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiveritate

veritate  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular veritate veritatea
plural verități veritățile
genitiv-dativ singular verități verității
plural verități verităților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z