VERÍNĂ s. f. 1. (mar.) parâmă terminată cu un cârlig, care servește la prinderea lanțurilor de ancoră. 2. aparat pentru ridicarea sau coborârea progresivă a unor greutăți mari; cric. 3. dispozitiv hidraulic la avioane, care acționează suprafețele de comandă (ampenajul etc.). (< fr. vérine, /2/ vérin) substantiv femininverină
VERÍNĂ, verine, s. f. (Mar.) Parâmă cu ochi cu rodanță și cârlig la un capăt. – Din fr. verine. substantiv femininverină
verină | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | verină | verina |
plural | verine | verinele | |
genitiv-dativ | singular | verine | verinei |
plural | verine | verinelor |