verigúță f., pl. e. Verigă mică. Inel de logodnă (numit ob., dar vulgar) verighetă, pl. e (Rebr. 195). substantiv femininveriguță
VERIGHÉTĂ s.f. Inel de metal (prețios) purtat pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. [< it. verghetta, după verigă]. substantiv femininverighetă
verighetă, verighete s. f. (prst.) 1. anus. 2. cătușe. substantiv femininverighetă
verighétă s. f., g.-d. art. verighétei; pl. verighéte substantiv femininverighetă
verighetă f. inel de căsătorie. substantiv femininverighetă
VERIGHÉTĂ, verighete, s. f. Inel de metal (prețios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. – Verigă + suf. -etă. Cf. ngr. verghéta. substantiv femininverighetă
verighetă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | verighetă | verigheta |
plural | verighete | verighetele | |
genitiv-dativ | singular | verighete | verighetei |
plural | verighete | verighetelor |