verigúță f., pl. e. Verigă mică. Inel de logodnă (numit ob., dar vulgar) verighetă, pl. e (Rebr. 195). substantiv feminin veriguță
verighetă, verighete s. f. (prst.) 1. anus. 2. cătușe. substantiv feminin verighetă
VERIGHÉTĂ s.f. Inel de metal (prețios) purtat pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. [< it. verghetta, după verigă]. substantiv feminin verighetă
verighétă s. f., g.-d. art. verighétei; pl. verighéte substantiv feminin verighetă
verighetă f. inel de căsătorie. substantiv feminin verighetă
VERIGHÉTĂ, verighete, s. f. Inel de metal (prețios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. – Verigă + suf. -etă. Cf. ngr. verghéta. substantiv feminin verighetă
| verighetă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | verighetă | verigheta |
| plural | verighete | verighetele | |
| genitiv-dativ | singular | verighete | verighetei |
| plural | verighete | verighetelor | |