verighetă definitie

verigúță f., pl. e. Verigă mică. Inel de logodnă (numit ob., dar vulgar) verighetă, pl. e (Rebr. 195). substantiv feminin veriguță

VERIGHÉTĂ s.f. Inel de metal (prețios) purtat pe deget ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. [< it. verghetta, după verigă]. substantiv feminin verighetă

verighetă, verighete s. f. (prst.) 1. anus. 2. cătușe. substantiv feminin verighetă

verighétă s. f., g.-d. art. verighétei; pl. verighéte substantiv feminin verighetă

verighetă f. inel de căsătorie. substantiv feminin verighetă

VERIGHÉTĂ, verighete, s. f. Inel de metal (prețios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți. – Verigă + suf. -etă. Cf. ngr. verghéta. substantiv feminin verighetă