verigár s. m., pl. verigári substantiv masculin verigar
verigár m. (d. verigă, după forma fructelor luĭ. Tot așa germ. ring-ahorn și ung. gyürü-juhar). Pațachină, un copăcel. Gladiș. substantiv masculin verigar
VERIGÁR, verigari, s. m. Arbust cu ramurile terminate prin câte un spin, cu frunze alterne și opuse, cu flori galbene-verzui și cu fructe globuloase, cărnoase, negre, folosite în medicină pentru proprietățile lor purgative; pațachină (1) (Rhamnus cathartica). [Var.: verigáriu s. m.] – Verigă + suf. -ar. substantiv masculin verigar
| verigar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | verigar | verigarul |
| plural | verigari | verigarii | |
| genitiv-dativ | singular | verigar | verigarului |
| plural | verigari | verigarilor | |