VERIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care verifică ceva (din punct de vedere contabil). [Cf. fr. vérificateur, it. verificatore]. substantiv masculin și femininverificator
VERIFICATÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care verifică ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.). II. s.n. aparat care permite executarea de controale. (< fr. vérificateur) substantiv masculin și femininverificator
verificatór s. m., pl. verificatóri substantiv masculin și femininverificator
*verificatór, -oáre s. Care verifică. substantiv masculin și femininverificator
verificator m. cel însărcinat a verifica lucrări, socoteli, etc. substantiv masculin și femininverificator
VERIFICATÓR, -OÁRE, verificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care verifică ceva (din punct de vedere contabil, tehnic etc.). – Din fr. vérificateur. substantiv masculin și femininverificator
verificatoáre s. f., g.-d. art. verificatoárei; pl. verificatoáre substantiv masculin și femininverificatoare
verificator substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | verificator | verificatorul | verificatoare | verificatoarea |
plural | verificatori | verificatorii | verificatoare | verificatoarele | |
genitiv-dativ | singular | verificator | verificatorului | verificatoare | verificatoarei |
plural | verificatori | verificatorilor | verificatoare | verificatoarelor |