VERIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru verificare. (< fr. verificatif) adjectivverificativ
verificativ adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | verificativ | verificativul | verificativă | verificativa |
plural | verificativi | verificativii | verificative | verificativele | |
genitiv-dativ | singular | verificativ | verificativului | verificative | verificativei |
plural | verificativi | verificativilor | verificative | verificativelor |