verificare definitie
VERIFICÁRE s.f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei; control, probă. [< verifica]. substantiv feminin verificare
verificáre s. f., g.-d. art. verificắrii; pl. verificắri substantiv feminin verificare
VERIFICÁRE, verificări, s. f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei. – V. verifica. substantiv feminin verificare
în verificare expr. (intl. -d. oameni) dubios, care nu prezintă încredere. substantiv feminin înverificare
*verificațiúne (lat. verificátio, -ónis). Acțiunea de a verifica. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv feminin verificațiune
*verífic, a -á v. tr. (mlat. veri-fico, -ficáre, d. verus, adevărat, și facere, a face). Controlez, cercetez dacă e adevărat orĭ exact: a verifica socotelile. Adeveresc: evenimentu a verificat prezicerea. verb tranzitiv verific
VERIFICÁ vb. tr. 1. a supune unui control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiții. 2. a cerceta activitatea cuiva. (< fr. vérifier, lat. verificare) verb tranzitiv verifica
verificá (a ~) vb., ind. prez. 3 verífică verb tranzitiv verifica
verificà v. 1. a examina dacă un lucru e asa cum trebue să fie ori cum a fost declarat; 2. a face să se vază adevărul, exactitatea unui lucru. verb tranzitiv verificà
VERIFICÁ, verific, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare. verb tranzitiv verifica
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului verificare
| verificare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | verificare | verificarea |
| plural | verificări | verificările | |
| genitiv-dativ | singular | verificări | verificării |
| plural | verificări | verificărilor | |