VERÍDIC, -Ă adj. Conform cu adevărul, cu reprezentarea și cu viziunea comună a realității; adevărat; real. [Cf. lat. veridicus, fr. véridique]. adjectivveridic
VERÍDIC, -Ă adj. adevărat; real. (< fr. véridique, lat. veridicus) adjectivveridic
verídic adj. m., pl. verídici; f. verídică, pl. verídice adjectivveridic
*verídic, -ă adj. (lat. veridicus, d. verus, adevărat, și ducere, a zice). Care spune din obișnuință adevăru: om veridic. Conform adevăruluĭ: mărturie veridică. Adv. În mod veridic. adjectivveridic
veridic a. 1. care spune obișnuit adevărul: om veridic; 2. conform adevărului: mărturie veridică. adjectivveridic
VERÍDIC, -Ă, veridici, -ce, adj. Care este (sau pare că este) conform cu adevărul; adevărat, real. ♦ Care spune adevărul. – Din fr. véridique, lat. veridicus. adjectivveridic
veridic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | veridic | veridicul | veridică | veridica |
plural | veridici | veridicii | veridice | veridicele | |
genitiv-dativ | singular | veridic | veridicului | veridice | veridicei |
plural | veridici | veridicilor | veridice | veridicelor |