VERICEÁ, vericele, s. f. (Reg.) Verișoară. – Din veric + suf. -ea. substantiv femininvericea
vericea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vericea | vericeaua |
plural | vericele | vericelele | |
genitiv-dativ | singular | vericele | vericelei |
plural | vericele | vericelelor |