verișór s. m., pl. verișóri substantiv masculin și feminin verișor
verișór, -oáră s. (dim. d. văr. D. rom. vine ung. vérsár și vésár). Vest. Văr. – În est, ob. văr. substantiv masculin și feminin verișor
verișor m. formă mângâietoare pentru văr. substantiv masculin și feminin verișor
VERIȘÓR, -OÁRĂ, verișori, -oare, s. m. și f. Diminutiv al lui văr. – Văr + suf. -ișor. substantiv masculin și feminin verișor
verișoară f. V. vară. substantiv masculin și feminin verișoară
verișoáră s. f., g.-d. art. verișoárei; pl. verișoáre substantiv masculin și feminin verișoară
| verișor | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | verișor | verișorul | verișoară | verișoara |
| plural | verișori | verișorii | verișoare | verișoarele | |
| genitiv-dativ | singular | verișor | verișorului | verișoare | verișoarei |
| plural | verișori | verișorilor | verișoare | verișoarelor | |