VERGELATÓR, vergelatori, s. m. Flăcău care rostește o urare cu prilejul vergelului (2). – Din vergela + suf. -(ă)tor. substantiv masculinvergelator
vergelat n. ghicirea viitorului cu ajutorul unor vergele (ori cu linte, bobi, oale) în noaptea spre sfântu Vasile, spre a afla cele ce se vor întâmpla în cursul anului. substantiv neutruvergelat
vergelator substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vergelator | vergelatorul |
plural | vergelatori | vergelatorii | |
genitiv-dativ | singular | vergelator | vergelatorului |
plural | vergelatori | vergelatorilor |
vergelator substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vergelator | vergelatorul |
plural | vergelatori | vergelatorii | |
genitiv-dativ | singular | vergelator | vergelatorului |
plural | vergelatori | vergelatorilor |