vergelá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 vergeleáză verb tranzitivvergela
VERGELÁ, vergelez, vb. I. Tranz. (Reg.) A bate vergele pe scheletul de lemn al unor case, construcții (pentru a putea lipi apoi cu lut pereții). – Din vergea. verb tranzitivvergela
vergeléz v. tr. (d. vergea, vergele). Mold. Trans. Prezic soarta cuĭva pin [!] vergel: a vergela pe cineva. verb tranzitivvergelez
vergelare | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | vergelare | vergelarea |
plural | vergelări | vergelările | |
genitiv-dativ | singular | vergelări | vergelării |
plural | vergelări | vergelărilor |