vergela definitie

vergelá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 vergeleáză verb tranzitivvergela

VERGELÁ, vergelez, vb. I. Tranz. (Reg.) A bate vergele pe scheletul de lemn al unor case, construcții (pentru a putea lipi apoi cu lut pereții). – Din vergea. verb tranzitivvergela

vergeléz v. tr. (d. vergea, vergele). Mold. Trans. Prezic soarta cuĭva pin [!] vergel: a vergela pe cineva. verb tranzitivvergelez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluivergela

vergela  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)vergela vergelare vergelat vergelând singular plural
vergelând vergelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) vergelez (să)vergelez vergelam vergelai vergelasem
a II-a (tu) vergelezi (să)vergelezi vergelai vergelași vergelaseși
a III-a (el, ea) vergelea (să)vergelai vergela vergelă vergelase
plural I (noi) vergelăm (să)vergelăm vergelam vergelarăm vergelaserăm
a II-a (voi) vergelați (să)vergelați vergelați vergelarăți vergelaserăți
a III-a (ei, ele) vergelea (să)vergeleze vergelau vergela vergelaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z