VERFAFÓR, verfafoare, s. n. (Mar.) Scondru scos în afara vergii cu ajutorul unor brățări. – Et. nec. substantiv neutruverfafor
verfafor substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | verfafor | verfaforul |
plural | verfafoare | verfafoarele | |
genitiv-dativ | singular | verfafor | verfaforului |
plural | verfafoare | verfafoarelor |