vereu definitie

veréf n., pl. urĭ (bg. na verev, sîrb. na hero, id.). Munt. În veref, diagonal, din colț în colț (la croit). – În Mold. și Munt. est și -if, în Arg. -éŭ. temporarveref

veréŭ, V. veref. temporarvereŭ

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluivereu

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z