veresie definitie

veresíe s. f. – Credit. – Mr. virise, megl. virisiiă. Tc. veresi (Șeineanu, II, 378; Lokotsch 2161; Ronzevalle 171), cf. ngr. βερεσέ, alb. veresie, bg., sb. veresija. substantiv femininveresie

veresíe (pop., fam.) s. f., g.-d. veresíi, art. veresíei substantiv femininveresie

veresíe și (vechĭ) -sé (turc. veresiĭé, negoț pe credit; ngr. veresé [adv.]; bg. sîrb. veresija). Fam. Pe veresie, pe datorie, pe credit: a da pe veresie. substantiv femininveresie

veresie f. pop. credit: mănâncă pe datorie, bea pe veresie. [Turc. VERESI, negoț pe credit]. substantiv femininveresie

VERESÍE s. f. (Pop. și fam.) Credit, ◊ Loc. adv. Pe veresie = fără a primi banii imediat; p. ext. degeaba, gratis. – Din tc. veresiye. substantiv femininveresie

pe veresie expr. (pop.) 1. pe credit. 2. gratuit, pe gratis. substantiv femininpeveresie