VERDÓI, verdoi, s. m. (Ornit.; reg.) Florinte. – Din verde + suf. -oi. substantiv masculinverdoi
verdoi substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | verdoi | verdoiul |
plural | verdoi | verdoii | |
genitiv-dativ | singular | verdoi | verdoiului |
plural | verdoi | verdoilor |